Străinul

“Astăzi a murit mama. Sau poate ieri, nu ştiu.”

Mersul la înmormântarea mamei sale a părut o simplă formalitate pentru Meursault. Nu a plâns deloc. Lumea l-a judecat mai mult pentru răceala asta decât pentru crimă.

“Era acelaşi soare ca în ziua în care o îngropasem pe mama.”

Soarele de pe plajă a fost singurul motiv real pentru care a apăsat pe trăgaci. Căldura aia l-a zăpăcit complet. Uneori gesturile noastre cele mai grave n-au nicio logică profundă.

“I-am răspuns că asta nu înseamnă nimic, dar că mi se părea că nu.”

Meursault a acceptat să se căsătorească cu Marie doar pentru că ea a întrebat. Nu simțea iubire, dar nici nu vedea un motiv să refuze. Viața lui era un șir de evenimente fără sens.

“Totul se petrecea fără intervenţia mea.”

Procesul lui a fost despre orice altceva, mai puțin despre omul ucis. Avocații au discutat doar despre sufletul lui și despre lipsa lui de remușcări. Justiția caută mereu o poveste, chiar și unde nu există.