Istoria vieții mele: autobiografie

“Mâncarea noastră era mămăligă cu brânză, sau cu lapte, sau cu fasole.”

Viața boierilor de la țară era plină de lipsuri și improvizații. Teodor descrie o lume unde luxul însemna doar mâncare multă și haine groase.

“Bătăile ce am mâncat eu la acea școală nu se pot descrie.”

Școala de atunci era un loc al terorii și al bătăii constante. Copiii învățau de frică, nu de dragul cunoașterii sau al viitorului.

“Părinții mei s-au mutat de la un moșier la altul.”

Oamenii se mutau dintr-un loc în altul sperând la un pământ mai bun. Goana după supraviețuire îi făcea să părăsească totul într-o clipă.

Sărbătorile erau singurele momente când regulile stricte se topeau. Atunci se vedea bucuria reală a unor oameni chinuiți de griji.