Pâinea cea de toate zilele

“Pământul acesta a fost viața mea, dar acum simt că m-a înghițit cu totul.”

M-a durut încăpățânarea lui John Elliot de a-și vedea copiii doar ca pe niște extensii ale fermei sale. E trist cum a pierdut totul încercând să controleze destinele lor.

E greu să privești cum munca de o viață se destramă pentru că nimeni nu mai vrea să trăiască în trecut. Elliot a rămas singur într-o casă prea mare pentru orgoliul lui.

“Fiecare dintre ei are propriul drum, tată, chiar dacă nu e cel trasat de tine.”

Am realizat cât de ușor confunzi dragostea pentru familie cu dorința de a le dicta viitorul. John a crezut că le face un bine, dar i-a alungat pe toți.

Peisajul acela canadian pare un personaj rece care nu iartă nicio greșeală. Viscolul și pământul arid dor mai tare decât singurătatea bătrânului.