Strălucirea

Omul acela râmâne blocat cu mașina la marginea pădurii. E ciudat cum frica te face să mergi fix spre întuneric.

Zăpada se așterne peste tot și șterge orice urmă de drum. Singurătatea devine palpabilă când nu mai vezi pe unde ai venit.

“O strălucire albă, în mijlocul întunericului de nepătruns.”

Apar niște siluete luminoase prin copaci. Nu știi dacă sunt halucinații sau ceva dincolo de noi.

Părinții lui apar în frigul ăla de nicăieri. Uneori regretele ne urmăresc până și în ultimele clipe.