Bufoniada

“Hi-ho.”

Singurătatea e boala care ne termină pe toți. Wilbur și Eliza devin geniali doar când stau lipiți unul de altul.

Familiile artificiale par o soluție logică pentru izolarea modernă. Toată lumea are nevoie de un grup de verișori care să nu te lase la greu.

Gravitația care se schimbă mereu e o metaforă perfectă pentru instabilitatea vieții. Uneori te simți greu ca plumbul fără niciun motiv.

“Lunga mea somnolență s-a terminat.”

Dragostea dintre gemeni e singura formă de unitate reală în haosul ăsta. Fără sora lui, Wilbur e doar o jumătate de om.