Cartea viselor

“Toată viața mea e un vis.”

E ciudat cum prietenii lui Kerouac apar mereu în vis. Neal sau Allen sunt schimbați, dar tot ei rămân. Visul nu ține cont de logică.

Uneori imaginile sunt pur și simplu culori murdare. Nu există înțelesuri ascunse în fiecare colț. Doar mintea care se descarcă noaptea.

“Trenul ăla fantomă trece prin mine.”

Gara și trenurile apar ca niște fantome de fier. Simt nostalgia lui pentru o Americă pe care o pierdea. Totul pare acoperit de praf de stele.

Visele lui sunt pline de vinovăție și de dor de mamă. Chiar și un rebel are nevoie de un loc sigur. Jack se simțea mereu un copil rătăcit.