Casa Pământului și a Sângelui (Orașul Semilunii, #1)

“Inima mea e o insulă pustie.”

Bryce pare doar o petrecăreață superficială la început. Apoi vezi cum își ascunde durerea sub sclipici și shot-uri de tequila.

“Prin iubire, toate lucrurile sunt posibile.”

Moartea Danikăi a lăsat un gol imens în tot orașul. Prietenia lor era singurul lucru pur într-o lume plină de ierarhii stricte.

Hunt este un sclav care a uitat cum e să speri. Bryce îl forțează să vadă că încă mai are pentru ce să lupte.

Când Bryce face curățenie în apartament după tragedie, simți fiecare urmă de praf. E cel mai onest portret al doliului pe care l-am citit.