Cele șapte morți ale lui Evelyn Hardcastle

“Uitasem cine sunt, dar mai rău era că nu știam cine ar trebui să fiu.”

E groaznic să te trezești într-un corp care nu îți aparține. Aiden simte frica aia pură când nu își recunoaște propriile mâini.

“Casa asta nu are memorie, are doar cicatrici.”

Blackheath e ca o cușcă de aur care se tot repetă. Zidurile vechi par să absoarbă suferința invitaților în fiecare zi.

“Moartea ei e singura certitudine într-o lume plină de minciuni.”

Evelyn moare mereu la ora unsprezece seara. Senzația aia de neputință când știi ce urmează e absolut sufocantă.

Uneori ești prizonierul propriilor tale slăbiciuni. Aiden vede lumea prin ochii unor oameni pe care îi disprețuiește profund.