Deșertul tătarilor

“Timpul a trecut atât de repede, încât sufletul n-a avut vreme să îmbătrânească.”

Giovanni Drogo așteaptă toată viața o bătălie care nu mai vine. Timpul trece pe furiș în timp ce el privește spre orizont.

Fortăreața Bastiani pare un loc de trecere. Totuși, soldații rămân blocați acolo de frica de a nu rata momentul gloriei.

“Până atunci el pășise prin prima tinerețe, o cale care la început pare infinită.”

Zidurile vechi și munții pustii devin singura realitate a lui Drogo. Prietenii de la oraș devin niște străini cu vieți de neînțeles.

Obiceiurile zilnice ucid spiritul mai repede decât orice inamic. Disciplina militară devine un somnifer pentru ambițiile lui tinerești.