Doamnele din Sankt-Petersburg

Margarita și Vera stau la un ceai în timp ce lumea lor se dărâmă afară. E ciudat cum detaliile mici devin ancore când istoria te strivește.

“Totul s-a sfârșit, și totuși viața merge mai departe.”

Fetele astea pierd tot. Casele, rochiile, siguranța. Rămân doar cu o democrație a suferinței care le face egale.

Exilul nu e doar despre altă țară. E despre momentul când realizezi că nu te mai poți întoarce la omul care erai înainte de dezastru.

Berberova scrie despre cum foamea schimbă privirea unei femei rafinate. Brusc, un colț de pâine valorează mai mult decât un pian.