Generalul armatei moarte

Generalul caută oase prin noroi în timp ce localnicii dansează la nunți. Moartea e doar o statistică pentru el. Pentru albanezi e încă o rană deschisă.

“Era o ploaie măruntă, persistentă, ca o deznădejde.”

Ploaia aia mizerabilă nu se mai oprește. Pare că pământul refuză să dea morții înapoi. Totul e îmbibat de o tristețe grea și udă.

E ciudat cum inamicii devin egali în pământ. Generalul găsește doar grămezi de calciu. Gradele militare nu mai contează deloc sub glod.

Preotul care îl însoțește vede totul prin prisma păcatului. El înțelege că misiunea lor e un blestem. Nu poți dezgropa trecutul fără să te murdărești.