Însemnări caucaziene

“Privirea ochiului asupra unei aripi de fluture mă liniștește mai mult decât orice filosofie.”

Frontul din Caucaz pare un decor straniu pentru cineva care studiază insecte. Războiul devine fundalul unei observații reci despre natură.

Moartea e prezentă peste tot dar viața măruntă merge înainte. Căutarea plantelor rare printre tranșee arată o detașare aproape ireală.

Lumea veche se dărâmă sub ochii noștri. Rămân doar fragmente de civilizație și noroiul nesfârșit al drumurilor.

“Cititul este singura mea formă de rezistență.”

Jurnalul acesta nu caută gloria militară. E mai degrabă o încercare de a rămâne uman prin cultură și curiozitate.