Marsuinul

“Tatăl ei era centrul lumii ei pustii.”

M-a durut mult scena cu Maya în cabina avionului. E groaznic cum un spațiu atât de mic poate ascunde o suferință așa uriașă.

Mitul lui Antioh capătă o greutate reală aici. Povestea veche se repetă dureros în spatele ușilor închise din zilele noastre.

“Marea nu are memorie și nu are milă.”

Pericle nu e doar un erou de legendă. Apare ca un bărbat care fuge de propria vină prin furtuni nesfârșite.

Legătura dintre tată și fiică e descrisă ca o închisoare de lux. Zidurile sunt făcute din bani și tăcere adâncă.