Năvala apelor

“Apele crescuseră tăcute și grele ca un blestem.”

Inundația din Sankt Petersburg pare să spele toate păcatele Sofiei. Natura nu iartă, dar oferă un fel de liniște ciudată după dezastru.

Sofia își dorește un copil atât de mult încât dragostea ei devine sufocantă. Uneori, dorința de a da viață se transformă într-o forță distrugătoare.

Geloziile mărunte dintre ea și Ganka cresc odată cu nivelul râului Neva. Tensiunea se simte în pereții umezi ai casei lor.

“Sângele era cald și părea singurul lucru viu din odaie.”

Crima se întâmplă aproape fără zgomot, în mijlocul haosului de afară. E înfricoșător cât de ușor se poate pierde sufletul când ești disperat.