O poveste cam ciudată și alte două povestiri

“Suntem o adunătură de singurătăți care se caută.”

Mălăele scrie exact cum joacă pe scenă. Are un amestec de tristețe și umor care te face să râzi cu noduri în gât.

“Iubirea e o boală care se vindecă prin moarte.”

Povestea de dragoste din carte e plină de stângăcii omenești. Personajele par mereu pe punctul de a scăpa fericirea printre degete.

Amintirile din copilărie sunt descrise cu o precizie dureroasă. Parcă simți praful de pe uliță și mirosul de vechi din casele bunicilor.

“Moartea e singura certitudine care ne face să părem importanți.”

Moartea apare mereu ca un personaj secundar care stă la pândă. Nu e înfricoșătoare, ci mai degrabă o prezență familiară și ironică.