Orașul și zidurile sale incerte

“Când îți pierzi umbra, pierzi și o parte din suflet.”

Umbra ta are propria viață. Uneori pare mai reală decât tine. M-a pus pe gânduri faza asta cu despărțirea de ea.

“Zidul este perfect. Nu lasă nimic să treacă.”

Zidurile acelea nu sunt acolo ca să te protejeze. Sunt acolo ca să te țină captiv în propriile amintiri. E o capcană tare subtilă.

Biblioteca aia plină de vise vechi e fascinantă. Cititul viselor pare o meserie singuratică. Dar e singura cale spre adevăr.

“Ești aici, dar în același timp nu ești.”

Fata de la șaptesprezece ani nu mai există. Totuși protagonistul o caută prin lumi paralele. E dureros cum ne agățăm de versiuni trecute ale oamenilor.