Povești de vară

“Eram singură în camera mea, ascultând bătăile propriei inimi.”

Natsu se simte pierdută în propria viață din Tokyo. E greu să vrei un copil când corpul tău pare un străin. Uneori dorința e doar o întrebare fără răspuns.

Makiko vrea o operație la sâni pentru că se simte invizibilă. E trist cum timpul ne fură încrederea în noi. Sărăcia face ca orice alegere să pară un lux imposibil.

“De ce trebuie să avem corpuri?”

Midoriko nu mai vorbește și scrie totul într-un jurnal. Tăcerea ei e un strigăt împotriva schimbărilor prin care trece. Uneori cuvintele pur și simplu nu sunt de ajuns.

Căldura din Osaka pare să topească orice speranță în prima parte. Personajele transpiră și suferă sub un soare nemilos. Mediul în care trăiești îți dictează limitele fericirii.