RATACITI IN LABIRINT

“Suntem prizonierii propriilor noastre istorii nespuse.”

E ciudat cum amintirile din copilărie ne dictează alegerile de acum. Rămânem blocați în aceleași tipare fără să ne dăm seama de unde vin.

“Rătăcirea este, de fapt, prima etapă a regăsirii.”

Labirintul nu e neapărat un loc rău. E spațiul unde ne pierdem ca să putem găsi drumul spre cine suntem noi cu adevărat.

Uneori fuga de durere ne face mai mult rău decât suferința în sine. Ne construim ziduri care ajung să ne sufoce în timp.

“Celălalt este oglinda în care ne privim umbra.”

Relațiile noastre sunt ca niște oglinzi care scot la iveală părțile noastre ascunse. Vedem în ceilalți exact ce refuzăm să acceptăm la noi.