VERONIKA SE HOTĂRĂȘTE SĂ MOARĂ

“Lipsa de speranță era hrana ei de zi cu zi.”

Veronika are totul, dar se simte goală. E ciudat cum poți să vrei să renunți la viață doar pentru că fiecare zi seamănă cu cealaltă.

“Nebunia este incapacitatea de a comunica ideile tale.”

Nebunia din spitalul Villete pare mai reală decât normalitatea de afară. Acolo oamenii măcar își dau voie să fie ciudați fără să le pese.

“Nimeni nu știe ce se va întâmpla în minutul următor.”

Când Veronika află că mai are doar câteva zile, începe să observe culorile. Uneori avem nevoie de un diagnostic crunt ca să privim cerul cu adevărat.

Ea cântă la pian în fața unui tânăr care nu îi răspunde deloc. Muzica aceea era prima dată când ea nu mai încerca să mulțumească pe nimeni.