Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată

“Libertatea nu se primește cadou, se fură.”

M-a durut felul în care personajele caută libertatea în subsoluri și muzică. Uneori, singura scăpare dintr-o lume gri e să îți creezi propriul haos.

“Suntem generația care a învățat să spună nu înainte de a învăța să spună da.”

Am rămas cu imaginea aia a tinerilor care nu se regăsesc în nimic din jur. E greu să crești când tot ce vezi e ruină și compromis.

“Zilele noastre care nu vor mai fi niciodată sunt singurele care contează.”

Povestea asta mi-a amintit cât de crudă poate fi trecerea timpului. Chestia e că momentele alea perfecte chiar nu se mai întorc niciodată.

“Dacă n-ar fi muzica, am fi doar niște carcase goale pline de zgomot.”

E fascinant cum personajele se agață de orice formă de artă ca să nu înnebunească. Muzica devine un scut împotriva realității de afară.