Generalul în labirintul său

“Cum o să ies eu din labirintul ăsta?”

Bolívar moare încet pe malul fluviului Magdalena. E trist să vezi cum un om care a cucerit un continent nu își mai găsește locul în propria casă.

Gloria trece incredibil de repede. Generalul ajunge să fie ignorat de oameni care înainte tremurau în fața lui.

Corpul lui e măcinat de boală și de oboseală. Márquez descrie febra și tusea lui atât de real încât simți și tu frigul din Columbia.

“Nu uita că te iubesc.”

Amintirile lui Manuela Sáenz sunt singurele care îi mai dau puțină viață. Chiar și un eliberator are nevoie de cineva care să-l iubească fără condiții.