Încăperi ferecate

“Timpul are prostul obicei de a pune totul la locul lui.”

Secretele familiei Lax se simt grele ca pereții conacului lor din Barcelona. Violeta descoperă că trecutul bunicului ei nu e deloc legenda glorioasă pe care o știa.

“Există tăceri care dor mai mult decât cuvintele cele mai aspre.”

Corpurile găsite în camera încuiată spun o poveste teribilă despre Amalia. Dragostea ei pentru pictorul Amadeu a fost o cușcă aurită.

Conchita a trăit toată viața în umbra unei case care nu i-a aparținut niciodată. Devotamentul ei ascunde o tristețe care te face să te întrebi cât merită să sacrifici.

“Orașul acesta mănâncă sufletele celor care nu știu să mintă.”

Barcelona de la începutul secolului trecut pare un oraș viu și crud. Boema și bogăția stau la aceeași masă, dar plătesc prețuri radical diferite.