Intermitențele morții

M-am gândit mult la haosul din spitale și azile când moartea a luat o pauză. Lumea crede că vrea viață veșnică. Dar un bunic care nu mai moare devine o povară grea.

“A doua zi nu a mai murit nimeni.”

Moartea chiar a început să trimită scrisori roz celor care urmau să plece. Mi s-a părut fascinant cum oamenii au început să-și planifice ultimele zile cu o precizie rece.

“Fără moarte nu există înviere, și fără înviere nu există biserică.”

Biserica se simte amenințată când oamenii nu mai mor. Fără sfârșit, învierea nu mai are nicio logică. Religia are nevoie de frica noastră de mormânt.

Companiile de asigurări și pompele funebre au intrat în colaps imediat. E ciudat cum economia noastră se bazează pe faptul că toți dispărem la un moment dat.