Nu ne despărțim

Iarna din carte nu e doar un anotimp. E o stare de spirit unde trecutul și prezentul se ciocnesc dureros.

“Zăpada cade ca și cum nu s-ar mai opri niciodată.”

Zăpada care acoperă totul pare să păstreze durerea vie. Gyeong-ha simte frigul ăla în oase și te face să-l simți și tu.

“Trebuie să mănânce, altfel va muri până dimineață.”

E incredibil cum o pasăre rănită poate deveni centrul lumii tale. Efortul de a salva o viață mică spală din traumele mari.

Gândul la masacrul din Jeju e ca o rană care nu se închide. Oamenii au murit acolo de mână cu frica lor.