Povestiri orientale

“Lumea nu e decât o grămadă de pete de cerneală aruncate pe mătase.”

Wang-Fo scapă de moarte intrând pur și simplu în propriul tablou. Mi-a dat de gândit cât de mult ne poate salva imaginația când realitatea devine insuportabilă.

“Sclipirea lunii pe un evantai e mai reală decât fericirea.”

Prințul Ghenghi se stinge înconjurat de amintiri despre femei pe care nu le-a iubit destul. E trist cum abia la final înțelegem valoarea prezenței cuiva.

Capul tăiat al lui Kali continuă să tânjească după atingere. Dorința rămâne vie chiar și când corpul ne trădează complet.

“Apa mării e amară pentru că e plină de lacrimi.”

Zidirea tinerei femei în fundația mănăstirii mi-a frânt inima. Arată cât de crudă poate fi credința atunci când cere sacrificii umane pentru ceva etern.