Printre tonuri cenuşii

“L-am desenat pe tatăl meu în colțul batistei.”

Lina desenează pe o batistă care trece din mână în mână prin lagăr. Arta ei devine singura dovadă că acești oameni au existat cu adevărat.

Elena își împarte rația de pâine cu cei mai slabi. Bunătatea ei într-un loc atât de crud pare aproape o nebunie.

“Cât valorează viața unui om?”

Oamenii sunt înghesuiți în vagoane de vite fără să știe destinația. Speranța se agață de crăpăturile din podeaua de lemn.

Andrius fură mâncare pentru a-i salva viața lui Jonas. Uneori, supraviețuirea depinde de gesturi mici și ilegale.