Printre tonuri cenușii

“L-am desenat pe tatăl meu ca să-mi amintesc de el.”

Lina desenează pe orice găsește ca să nu se piardă pe sine. Arta ei e singura urmă care rămâne dintr-o lume care vrea să o șteargă.

Oamenii împart o singură bucată de pâine în zece bucăți egale. Foamea e groaznică, dar demnitatea lor e mai puternică decât stomacul gol.

“Fii amabilă, Lina. Bunătatea ne salvează.”

Elena își păstrează rochia curată și manierele intacte în mijlocul noroiului din Siberia. Bunătatea ei e o formă de rezistență împotriva cruzimii.

Andrius fură mâncare pentru ceilalți și riscă totul în fiecare seară. Uneori dragostea înseamnă doar să găsești o cutie de conserve pentru cineva drag.