TE-AM ALES PE TINE

Bree nu a venit în Pelion ca să salveze pe cineva. Avea propriile răni de vindecat. Întâlnirea lor arată că doi oameni frânți se pot sprijini fără să se prăbușească.

Povestea lor demonstrează că răbdarea este o formă de iubire. Bree nu l-a grăbit niciodată pe Archer să iasă din carapacea lui. L-a așteptat pur și simplu să fie pregătit.

Scena de la lac mi-a rămas întipărită în minte. Acolo au lăsat garda jos pentru prima dată. Apa a devenit un simbol al curățării de trecut.

“Mi-e teamă că dacă închid ochii, vei dispărea.”

Archer nu știe cât de frumos este pentru că nimeni nu i-a spus asta. Bree îi oferă o oglindă în care el se vede în sfârșit întreg. Este o transformare lentă și fragilă.