Văduvele de la Castel

Marianne pune la masă soții ale naziștilor și femei din rezistență. E ireal cum foamea și frigul dărâmă orice barieră politică între ele.

Copiii crescuți în castel habar nu au de trecutul părinților lor. Tăcerea adulților devine un fel de protecție care mai mult îi rănește.

“Noi nu am fost monștri. Am fost doar oameni care sperau.”

Anni crede sincer că a făcut ce trebuia pentru familia ei. M-a pus pe gânduri cum oamenii obișnuiți justifică răul prin iubire.

Benno moare pentru o idee nobilă, dar lasă în urmă o ruină emoțională. Eroismul lui are un preț uriaș pe care îl plătesc doar femeile.