Vrăjitorul

Cartea asta îți arată cât de ușor se poate ascunde un monstru în spatele bunelor maniere. Omul pare un domn respectabil în timp ce mintea lui e un loc insalubru.

“O, nu era un om rău, era doar un om cu o patimă.”

E ciudat cum personajul își planifică viața în jurul unei obsesii atât de negre. Se căsătorește cu o femeie bolnavă doar ca să fie aproape de fiica ei.

Nabokov scrie despre lucruri cumplite cu o eleganță care te sperie. Te simți vinovat că propozițiile sună atât de bine în timp ce acțiunea e pură groază.

“Lumea întreagă s-a năruit într-o clipă.”

Momentul de la hotel e punctul în care realitatea îi dă peste cap toate fanteziile. Tot planul lui se prăbușește când fetița se trezește și începe să țipe.