Jurnal 1910-1923

“Sfârșitul mi se pare de nesuportat.”

E uimitor cât de mult se îndoia de propriile povești. Chiar și Metamorfoza i se părea uneori insuficient de bună.

“Am nevoie de multă singurătate.”

Se vede clar cât de mult îl oboseau vizitele și conversațiile banale. Avea nevoie de liniște ca de aer pentru a putea gândi.

Boala apare în însemnări ca un oaspete nepoftit care îi fură timpul. Finalul jurnalului e plin de o resemnare tăcută și tristă.

“Sunt exclus din familie, un străin de-a dreptul.”

E ciudat cum Kafka se simțea blocat în propria familie. Uneori, cei mai apropiați oameni te fac să te simți cel mai singur.