Marea m-ar picta în albastru

“Frica are un mod ciudat de a te ține în viață.”

Salama vede o fantasmă pe nume Khawf care o forțează să supraviețuiască. Este modul minții ei de a procesa teroarea din Homs prin ceva tangibil.

“Culorile sunt vocea mea când cuvintele se transformă în cenușă.”

Kenan pictează proteste pe pereții orașului în timp ce bombele cad. Arta lui nu e un moft. E singura dovadă că acei oameni încă există.

“Cât timp lămâiul înflorește, mai avem o casă.”

Lămâiul din curte devine un simbol al stabilității într-o lume care se prăbușește. Rădăcinile lui rămân acolo chiar și când oamenii sunt forțați să plece.

“Mâinile mele sunt pline de sânge care nu îmi aparține.”

Salama lucrează la spital deși e doar o studentă la farmacie. Războiul a transformat-o în chirurg peste noapte fără să o întrebe dacă e pregătită.