Orașul de abur

“Un scriitor nu uită niciodată prima dată când acceptă niște monede în schimbul unei povești.”

E uimitor cum David Martín simte că poveștile nespuse dor cel mai tare. Barcelona lui e plină de umbre care cer să fie ascultate.

“Fiecare carte are un suflet, sufletul celui care a scris-o și sufletul celor care au citit-o.”

M-a pus pe gânduri ideea că orașul e construit din amintiri uitate. Labirintul de pe străzile vechi pare că respiră odată cu noi.

“Destinul nu face vizite la domiciliu, trebuie să mergi după el.”

Cervantes apare ca un personaj care fuge de propria viață. Uneori ficțiunea e singura casă sigură pentru cineva care a pierdut tot.

“Banii sunt ca orice alt virus, odată ce s-au instalat în gazdă, o devorează.”

Sunt scene în care arta pare un blestem greu de dus. Creatorii din paginile astea plătesc mereu un preț prea mare pentru geniul lor.